Covorul e albastru inchis, fotoliile negre, masute maronii din lemn, tablouri cu demoni faimosi. Ferestrele nu prea lumineaza, fiind partial acoperite de draperi lungi si grele. De'o parte si de alta a ferestrelor exista plante otravitoare pentru dusmani.
Din banca ei privea uluita camera si totusi nu gasea nimic familiar. Helly a vazut de atâtea ori vechiturile alea de scaune si fotolii, tablourile si florile însirate fara nici o logica. Mesele erau calcate în picioare ori de câte ori, in pauza, avem posibilitatea sa o facem. De parca ea era obiectul urii noastre si nu ce sta sau nu sta în spatele ei. Tabla cu regulile camerei mereu alba de scris si nestearsa îsi strâmba fata hidoasa catre noi, dar studentii din jur nu vad si nu simt.
Ei erau preocupati de noile vraji, de noile bachete sau maturi care au mai aparut, de nou si nou. Ar trebui sa o preocupe noul, noutatea, deplinul, dar nu, nu o mai preocupa nimic, doar plictiseala si o carte cu filele lipite si cu literele înnegrite de tusul pe care-l împrastie pe marginile ei cu degetele elevilor in decursul anilor. Atât ramâne din anii ei in acest regat; file negre si gânduri de plictiseala îmbibate în monotonia orelor de zi cu zi.
Se insrepta spre fereastra si dadu perdelele la o parte.O stea se uita la ea. Contrastul dintre steaua alba si întunericul care se întindea spre fata era atât de mare încât lumina atingea o stralucire neobisnuita.Astepta ceva.Nu stia exact ce,dar doarea sa fie cineva cu ea.Cineva care o poate face uita de melancolia in care intrase deodata.Se intoarse cu spatele la geam si se aseza langa focul verzuliu-negru.