Love is only a feeling

Era neobisnuit de frig pentru aceasta perioada a anului. Ploua iar furtuna anuntata in regatul zeilor, de cel ce controla vremea, se apropia. Incet, incet, orasul Moony devenea din ce in ce mai pustiu, cu totii grabindu-se sa ajunga in casele sau regatele lor.

Pe o straduta laturalnica, evitata de locuitorii obisnuiti ai orasului, se gaseau diferite magazine ciudate, in care puteai cumpara obiecte de magie. Aspectul neingrijit al acestei stradute proteja secretul ca inca exista magie. Copii obisnuiti erau invatati de mici de catre parintii lor sa nu treaca pe acolo, uneori inventand povestioare cum ca acolo se gaseau tot felul de creaturi periculoase, care-i vor astepta sa-i infulece imediat ce vor pune piciorusul acolo.

Nimeni nu credea ca existau magagazine pe acolo. Ce-i drept, era doar o cladire mare, parasita de mult, mult timp. Cel putin asa credeau locuitorii din Moony. Dar, odata ce treceai de o usa care canva fusese rosie, dar timpul cojise vopseaua, ajungeai intr-un urias magazin pentru baghete magice. Acolo, asezate frumos pe raftulete se aflau zeci, poate chiar mii de cutii ce contineau diferite baghete in ele. Desigur, existau si baghete puse pe pernite, la expozitie, acelea fiind mai scumpe. De la cele obisnuite, negre, se ajungea la cele verzi, albe, albastre sau chiar roz bombon.

In cateva ore furtuna se dezlantuise in toata splendoarea sa. Orasul era complet pustiu, cei care mai ramasesera pe strazi baricadandu-se in diferite magazine. O singura persoana bantuia pe strazi, imbracata foarte ciudat pentru o astfel de vreme. Si nu hoinarea pe orice straduta, ci pe cea unde se gaseau magazinele de baghete. Purta o rochie verzuie, lunga si destul de ingrijita. Parul brunet era frumos pieptanat si aranjat intr-o coada de cal la spate. In felul in care arata acum, nimeni nu avea cum sa stie ca tanara fata era de fapt Megaira. Facuse serpisorii ei dragi sa se transforme in fire normale de par, care la cel mai mic semn al ei aveau sa-si reia adevarata infatisare. Cat despre rochie, aceasta era una din putinele care nu erau patate de sange sau alte substante, pentru ca o primise recent, cadou de la sora ei.

Megaira se plictisise sa tot bantuie prin regatul acela, asa ca iesise piutin la o plimbare, mai ales ca vremea anuntata o incanta peste masura. Isi petrecuse o ora intreaga in camera ei, aranjandu-si coafura si pregatindu-si tinuta.

Alesese ca locatie acel magazin de baghete, gandundu-se ca nu i-ar putea face rau una. De altfel, de mica isi dorise sa aiba un astfel de betisor, cum ii spunea ea pe atunci. Nici acum nu reprezenta mai mult, dar era convinsa ca daca-l va folosi, puterile aveau sa i se mareasca mult.

Indreptandu-se spre usa, privi relaxata cum gunoaiele arunca te jos se ridicau in sus, spre cer, zburand asemeni unor avioane. Calca fara mila pe un gandacel portocaliu, care incercase sa se urce pe tocul ei.

Ajunse si in fata usii, acoperita cu un poster ce reprezenta o... femeie nu intr-o postura prea decenta. Impinse usor usita, ajungand intr-un ambient placut, inconjurata de acele 'betisoare'. Era destul de caldut inauntru, iar magazinul nu era tocmai gol. Desi miile de cutii o imbiau sa le incerce, ramase in fata usii.

Ginny Potter: Asta NU e RPG. Aici sunt magazine de baghete. Sh vor aparea in curand.