Se stia ca palatul e plin de pasaje secrete. Era o dimineata insorita de primavara ca si celelalte zile din decursul anului bininteles. Se ste ca in regatul zanelor e o primavara permanenta. Dimineata la ora 7.00 ma trezesc. Celelalte zane inca nu se trezisera. Dupa ce ma imbrac, ies pe coridor. De data aceasta ii aleg o rochie albastra cu desene verzi ce reprezentau plante marine. Curiozitatea ma indeamna sa cercetez holurile castelului. Cea mai mare parte a vietii o traisem printre oameni obisnuiti. Doar de 2 ani eram in lumea magica din nou, si nu stiam mai nimic despre castel si misterele lui decat ce citisem la biblioteca castelului. Tot cercetand asa palatul, ajung la etajul al 3-lea. Toate usile erau incuiate. Nu locuiia nimeni. Cheile se aflau probabli la una din zane, ori ascunse cine stie pe unde. merg de-a lungul coridorului incercand toate usile si nici una nu se deschidea. Ciocanesc cu pumnul in pereti si nimic. Tot plimbandu-ma asa, calc pe o piatra din podea si intr-unul din pereti se da deoparte o singura caramida. Ma asez pe burta si ma uit in mica crapatura din perete. Intradevar era un pasaj. Dar unul mic.
-Unde o duce acest pasaj? ma intreb eu.
Curiozitatea ma impinge. Langa pasaj aveam o masuta pe care era o sticluta pe care scria: "Potiunea Micsorarii". Asa ca imi las bagheta magica langa perete ca evantual cine ar fi curioasa sa stie cam pe unde "am disparut" si iau cateva inghitituri din potiunea micsorarii cu gandul sa devin doar cat un fluture, cat sa incap in acel pasaj si sa fiu si observata, insa scap pe gat inca o inghititura in plus. Asa ca ma micsorez si devin la fel de mica cat o musca. Eu nu stiam cat dura efectul potiunii,si daca e nevoie de antidot ca sa devii la marimea normala. Dar stiam ca Ginny stie aceste amanunte. Dupa ce ma micsorez intru in pasaj si zbor prin el si constat ca acesta duce intr-o sala mare ce avea o biblioteca plina cu carti si cateva mese cu scaune. Primul meu gand e sa vad pe unde se mai poate intra. Asa ca observ singura usa si intru pe gaura cheii dar nu se putea iesi. Era zidita. intru inapoi in sala si zbor pe langa cartile din biblioteca. Erau niste carti foarte vechi si reusesc totusi sa citesc niste titluri si sa imi dau seama de ce este blocata intrarea, lasand doar un pasaj secret micut. Era vechea biblioteca acum un depozit al anticariatului in care nu mai intrase nimeni de cateva decenii.
"Hmm, nu prea s-ar spune ca nu a mai intrat nimeni de foarte mult timp. E ciudat a lipsesc panzele de paianjen si totul pare ca straluceste de curatenie" Apoi ma hoarasc sa ma ies din pasaj si sa merg sa ii arat lui Ginny pasajul. Insa un amanunt ma bantuia. Ma va observa sau ma va confunda cu o musca obisnuita? Mai ales ca fiind asa mica, zgomotul aripilor mele pare un bazait pentru ea. Ies din pasaj si zbor pe coridor si apoi vad o zana care se plimba pe coridor. Da!. Era chiar Ginny. Se uita la bagheta mea magica. Zbor spre ia si dau cateva ocoale capului ei.
1. Sa nu imi ucizi personajul. 2. Sa faci astfel incat Ginny la inceput o va confunda pe Sanara cu o musca obisnuita, si va vrea sa fie lasata in pace iar Sanara nu prea stie cum sa o faca pe Ginny sa o recunoasca. 3. Sanara nu va reveni la marimea normla acum, ci mult mai tarziu poate pe la pag a vreo 5-a a topicului.