Norocul

Ma plimbam deseori prin Padurea parfumata si de fiecare data treceam pe langa Pestera Visarii. Pestera era o enigma destul de mare. Imi placeau foart mult visele pe care mi le oferea ea. Cu fiecare vis obtinut cu ajutrul acestei pesteri simteam ca ma apropii de o comoara. Ma intrebam in ce poate consta aceasta comoara. Poate o fi aur, poate o fi o potiune, sau poate fi o carte ce iti ofera cunstinte nebanuite?
Intru din nou in pestera si dupa ce beau din potiunea din cana de gheata, ma culc din nou pe acelasi pat de gheata si adormim. ma trezesc intr-un cazinou plin de oameni. La fel ca si pana acm o voce ma indruma:
"Nu trebuie sa pierd jocul, orice ar fi" stiu asta.
Acum trebuie sa iau tote jocurile la rand si sa incerc sa strang cat mai multe puncte. Trebuie sa strang mai multe decat ceilalti. Iau jocurile mecanice la rand, unde cu greu castig 10000 de puncte in timp ce altii ajunsesera si la 25 milioane de puncte. La unul dinjocuri insa pierd 9000 de puncte. Apoi jucand Poker ajung si eu in sfarsit la nivelul de 50 milioane puncte la egalitate cu o fata. Acum trebuia sa joc cu acea fata.
Miza era mare. Nu era numai castigul din vis, ci viata mea. Trebuia neaparat sa o inving la carti insa cand vad cine este inima mea nu ma lasa sa fac asa ceva. Trebuia sa gasim o solutie. Da cel mai bine ar fi ca in momentul cand s-a scurs timpul sa fim la egalitate. Vom vedea ce se va intampla. Mai aveam o repriza de poker si apoi ruleta si jocul se termina.
Fata aceea era chiar...